Acest tratament este cunoscut tuturor pacienților drept tratamentul canalului și presupune ca un nerv afectat al unui dinte, din diferite motive, să fie înlăturat, astfel încât dintele respectiv să nu fie supus extracției și să se păstreze cât mai bine pe arcadă. Ulterior se apelează la o lucrare protetică pentru ca dintele să–și recapete funcțiile obișnuite.
Dintele sănătos este compus din mai multe straturi. Stratul exterior este compus dintr-o structură dură, numită smalț . Smalțul este susținut la interior de un strat numit dentină, ce are în centru un țesut moale numit pulpă dentară. Pulpa dentară conține vase de sânge, nervi și țesut conjunctiv ce sunt responsabile de formarea dintelui în cursul erupției lui pe arcadă. Pulpa dintelui primește toate substanțele necesare unei dezvoltări normale prin vasele de sânge ce intră în dinte pe la vârful rădăcinii. După ce dintele și-a încheiat formarea, și țesutul pulpar și-a încheiat rolul. Asta înseamnă că la nevoie putem să scoatem pulpa (nervul) unui dinte fără ca el să fie afectat în vreun fel. Această manevră terapeutică poartă numele de tratament endodontic (tratament de canal).
Când este necesar un tratament endodontic?
Se apelează la acest tip de intervenție atunci când pulpa dentară devine inflamată ori este infectată. Aceste situații apar de cele mai multe ori din cauza cariilor care au căpătat proporții ridicate și nu au fost tratate la timp, însă și atunci când stomatologul nu a efectuat alte intervenții în mod corespunzător, precum plombele. Dacă afecțiunile apărute nu sunt tratate la timp, atunci pulpa va muri și va atrage numeroși microbi care migrează treptat, destinația finală fiind osul care este distrus pas cu pas.